„Biserica din Cizer se impune în primul rând prin profilul îndrăzneț al construcției și admirabila ei proporționare. În perspectivă mai îndepărtată pereții se pierd sub streașina largă a acoperișului înalt de șindrilă, dominat și el de turnul care săgeată înălțimile.
În ansamblu, profilul este asemănător construcțiilor transilvănene de acest gen, din secolul al XVIII-lea. Alături de elementele tradiționale ale arhitecturii populare în lemn se evidențiază elemente împrumutate din stilurile istorice, încadrate organic în ansamblul arhitectural, cum sunt de exemplu, în construcția turnului, care are la bază obișnuitul foișor, cu traforaje și arcade artistic realizate.
Deși acest tip de construcții impune o anumită compartimentare a spațiului, colectivitățile sătești, în funcție de posibilități, au avut latitudinea să aleagă între o realizare simplă, prin laturi dreptunghiulare sau mai artistică, dar mai dificilă, prin laturi poligonale. La aceasta din urma nu se angajau constructorii obișnuiți ai caselor țărănești, mai ales acolo unde tehnicile erau înapoiate. În Țara Moților construcțiile poligonale aveau tradiții îndelungate. Profilul șurelor construite în secolele trecute și păstrate pe ici colo, evocă pe acel al vechilor biserici de lemn, prin pereții oblici care le îngustează fața unde este ușa de acces, mai mică decât la tipurile obișnuite, și prin acoperișul înalt, adaptat planului hexagonal al construcției. Șurele poligonale, care se mai păstrează insular și în alte părți din Europa, centrală și răsăriteană, atribuite de către unii cercetători unor influențe gotice în arhitectura populară, sunt o transpunere mai veche în lemn a unor tipuri inițiale, cu pereți de piatră ori împletituri de nuiele, rotunde sau ovale.
Planul bisericii din Cizer arată iscusința meșterilor moți în construcții poligonale. Unghiurile drepte le-au menținut pentru a evidenția altarul, mai îngust decât naosul și pronaosul. Capetele celor două fețe longitudinale au trei laturi în unghiuri deschise, care imprimă linii mai armonioase pereților, construiți din bârne groase de stejar, migălos cioplite și strâns încheiate „în cățăi”.
Înalta măiestrie a meșterilor care au înălțat biserica ți-o dezvăluie arta cu care au împodobit-o. Frumosul, care întregește practicul în creația populară, a constituit o preocupare deosebită a acestora. Deși l-au exprimat prin tehnici și motive frecvente în arta populară, îmbinând tradițiile ei străvechi cu elemente de detaliu împrumutate, el ne apare desăvârșit prin compoziția lui, atât în ansamblu, cât și în detaliu.
Un brâu sculptat în bârnele masive, la 1,40 m. înălțime, pe care se reliefează o funie groasă de 8 cm, încinge mijlocul pereților. Este un motiv decorativ de tradiție preistorică, menținut în creația artistică a unor zone până în zilele noastre. Pe vechile porți maramureșene a fost motivul dominant. În timp a fost adoptat și în arhitectura acestui tip de construcții. Împletitura impunătoare a funiei este întregită cu motive decorative auxiliare, care prin jocul de umbre și lumini evidențiază nu numai acest element principal, ci întreaga compoziție, de un deosebit efect artistic. În jurul altarului, unde marginile sunt drepte, este încadrat de „colțișor”. In lungul paosului și pronaosului „colțișorii” au fost menținuți numai în partea superioară a brâului, marginea inferioară are un contur buclat, în două elemente alternante. De altfel altarul a primit nu numai un contur aparte prin plan, ci și un cadru artistic mai reliefat.
Deasupra brâului, sub streașină largă, se conturează aripi masive, împerecheate în unghiurile de îmbinare a bârnelor superioare. Fiind mai lung dimensionate decât fețele înguste ale pereților, capetele au rămas libere. Prin reducerea treptată a lungimilor, prin linii arcuite și pinteni, s-au obținut aripile, frecvențe ca motiv ornamental în arhitectura bisericilor de lemn. Cele de la altarul bisericii din Cizer prin admirabila proporționare, masivitate și contur denotă o deosebită măiestrie în realizarea frumosului. Privindu-le în lumina și umbrele dimineții te întrebi cum a izbutit securea și dalta să exprime atât de plastic frumosul, cât a trebuit să zăbovească meșterii pentru a-1 realiza. Ai impresia că au studiat perspectiva fiecărui colț pentru a-i crea un cadru cât mai artistic.
In jurul naosului și pronaosului este un pridvor, lat de cca. 60 cm, cu contur poligonal ca și pereții. Talpa acestora este dublată în exterior de talpa pridvorului, iar „cununa” din susul lor de „șezători”. între cele două nivele de grinzi masive, sunt stâlpii de susținere. Jumătatea inferioară este închisă prin scânduri, care protejează temelia construcției, cea superioară a fost înfrumusețată cu o măiestrie rar întâlnită în arhitectura vechilor biserici de lemn din Transilvania. Bătrânii spun, întrebându-i de rosturile pridvorului, că e făcut să adăpostească oamenii pe vremea rea, până se deschide biserica și să o înfrumusețeze. Meșterii care au înălțat biserica din Cizer au valorificat cu multă iscusință elementele tradiționale ale artei populare în lemn. Stâlpii și arcadele care se succed în lungul pridvorului dezvăluie în primul rând o preocupare deosebită în modelarea și îmbinarea părților componente. Tehnicile artistice de îmbinare sunt întregite pe fațadă cu o compoziție în care găsesc o admirabilă îmbinare câteva motive decorative străvechi: rozete, brâuri împletite și „colțișori”. Un cadru deosebit de artistic are ușa de acces în pronaos. Pe usciorii masivi de stejar, lăți de 48 cm., iscusit arcuiți în partea superioară, se reliefează în contururi plastice trei brâuri împletite….
Biserica din Cizer este o culme a măiestriei meșterului moț Nicula Ursu Horea și a ortacilor lui. După ce au înălțat construcția au predat cheia simplă de lemn și au plecat în altă parte la lucru. Ea a fost preluata de meșterii care au zugrăvit-o și au terminat-o, desigur, mai târziu.”
Butură, Valeriu – „Un monument al arhitecturii populare transilvănene, biserica din lemn din Cizer”, Anuarul Muzeului Etnografic al Transilvaniei, 1959-1961, pp. 329–336.
Biserica lui Horea din Cizer poate fi vizitată virtual folosind echipamentele de realitate virtuală în cadrul expoziției aferente proiectului „Biserica lui Horea – un patrimoniu pentru viitor. Valorificarea unui monument de arhitectură din secolul al XVIII-lea prin intermediul realității virtuale”, proiect realizat de Muzeul Etnografic al Transilvaniei, împreună cu Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca și asociația norvegiană NUDA AS, finanțat prin Granturile SEE 2014-2021, în cadrul Programului RO-CULTURA.