Vasile Nicula Urs s-a născut în anul 1730 (1731?) în satul Albac, județul Alba. Nicula a fost cunoscut sub numele de Horea, poreclă ce i-a fost atribuită în urma faptului că era un bun cântăreț și știa să „horească” frumos. Totodată, mai este cunoscut şi cu numele de Ursu Nicola, datorită unui obicei prezent în Munții Apuseni, potrivit căruia, țăranii atribuiau copiilor nume de animale sau copaci solizi pentru ca aceștia să preia puterea și vigurozitatea animalului sau copacului după care au fost botezați. Acest obicei a fost păstrat până la sfârșitul secolului al XVII-lea, când a fost interzis de biserica ortodoxă, întrucât era privit ca un obicei păgân.
Copilăria băiatului de moț s-a desfășurat după regulile aspre din Munții Apuseni – lucrul pe lângă casă, îngrijirea vitelor și a oilor, cositul, lucrul la pădure, tăiatul lemnelor, cioplitul lor etc. A crescut alături de mama sa, doi frați pe nume Petru și Damian și o sora. În tinerețe s-a căsătorit cu Ilina, alături de care a avut doi băieți pe nume Ion și Luca. Între anii 1770-1773, Horea a locuit alături de familia sa la Ciucea, județul Cluj.
Meșteșugul dulgheritului l-a deprins (cel mai probabil) de la părintele său și a devenit treptat un mod de câștigare a existenței. Urmare a condițiilor precare din munți, mulți locuitori fug în satele de la poale sau spre Câmpie. Este și cazul lui Horea care ajunge pentru un timp în părțile Călatei, pe domeniul familiei Banffy, apoi lângă Ciucea. Fiind meșter lemnar, acesta a construit biserici de lemn, dintre care unele s-au păstrat până în ziua de azi, cu toate că la realizarea bisericilor din lemn, acesta nu a folosit niciun cui de fier la îmbinarea lemnului. Împreună cu alți meșteri construiește o frumoasă biserică din lemn la Cizer (Sălaj) care se remarcă prin monumentalitate, proporționalitatea părților, ornamentația exterioară. Construcția bisericii a fost finalizată în anul 1773. Fiind un monument de importanță istorică și culturală, a fost mutată în anul 1968 la Cluj-Napoca în secția în aer liber a Muzeului Etnografic al Transilvaniei (astăzi Parcul Etnografic Național „Romulus Vuia”). Valoarea culturală și istorică a monumentului este dată de semnătura lui Horea realizată pe bolta din interiorul bisericii „lucrat Ursu H(orea)”. Echipa de meșteri a lui Horea a mai ridicat o biserică și în satul Bodiu (Sălaj) și probabil și alte construcții, mai ales case țărănești, ce nu se mai păstrează.
La un deceniu de la finalizarea bisericii din Cizer, Horea a jucat un rol principal în desfășurarea răscoalei țărănești de la 1784, intrând, prin martiriul său, în istoria națională. Datorită acestui destin unic, documentele vremii au surprins crâmpeie din viața lui. Se cunosc, de asemenea, mai multe imagini de epocă cu acest meșter de biserici care, altfel, era menit să rămână anonim.
