Artefacte restaurate în cadrul proiectului: Icoana Maica Domnului cu Pruncul

Pregătirea obiectelor expoziției din cadrul proiectului „Biserica lui Horea – un patrimoniu pentru viitor. Valorificarea unui monument de arhitectură din secolul al XVIII-lea prin intermediul realității virtuale”, proiect realizat de Muzeul Etnografic al Transilvaniei, împreună cu Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca și asociația norvegiană NUDA AS, presupune o muncă laborioasă, îndelungată și minuțioasă, făcută de conservatorii și restauratorii muzeului, acei specialiști talentați, cu o pregătire complexă, necunoscuți publicului vizitator.

Restaurarea unui bun cultural, în general, o modalitate de a prelungi viața acelui obiect, trebuie făcută de către un restaurator atestat, un specialist cu o pregătire temeinică, teoretică și practică.

Restaurarea unei icoane pe sticlă are drept scop redarea coerenței ansamblului original, cu respectarea strictă a normelor și principiilor restaurării: autenticitate, compatibilitate, reversibilitate.

Din diversitatea categorială a bunurilor culturale expuse în cadrul expoziției, vom prezenta, pentru început, restaurarea unei icoane pe sticlă „Maica Domnului cu Pruncul”, realizată de Maria Tonca – expert  restaurator pictură tempera și Ioan Butnariu – expert restaurator lemn policrom,  din cadrul Laboratorului de conservare-restaurare al M.E.T.

  • Tema icoanei: Maica Domnului cu Pruncul;
  • Atribuire: Nicula;
  • Datare: 1815;
  • L:  64,2 cm;
  •  l: 49 cm.

Tehnica: contur trasat cu cerneală pe spatele glajei (sticlă subțire, neregulată, executată manual) cu penița, după un izvod; suprafețe pictate cu tempera; foiță metalică aurie lipită pe fundal; rama din lemn de esență răşinoasă este profilată şi vopsită cu verde și brun.

Stare de conservare: Sticlă manufacturată, cu rol de suport și de protecție pentru pelicula de culoare, este spartă în 5 fragmente care se păstrează. În zona mediană lipsește un fragment de sticlă de aprox. un cm2. Un fragment de sticlă s-a interpus între suportul original și sticla de dublare. Fragmentele glajei au fost ținute împreună cu ajutorul hârtiei lipite peste stratul pictat, antrenându-l. Pe această hârtie s-a transpus stratul pictat. Deducem că această intervenție a fost făcută  în anul 1942, pentru că și acest an este scris pe  hârtia lipită.

Restaurarea a fost dificilă pentru că sticla suport este de mari dimensiuni ( 42,5cm/ 58,cm), ondulată (diferența de plan fiind de 11 mm), inegală ca grosime (în unele zone sub 1 mm). După consolidarea stratului pictat am lipit fragmentele, am completat cu rășină suportul lipsă. Pentru rezistență mecanică suplimentară am pus icoana peste o bucată de plexiglass transparent și rigid, într-o ramă de lemn portabilă. Sticla a fost fixată cu fâșii de pâslă și elemente de lemn prinse de ramă cu șuruburi. Această casetă a fost necesară pentru a verifica potrivirea fragmentelor pe pictură transpuse pe hârtie și a retușului, fără a a tensiona icoana fragilă. După lipirea stratului de culoare, hârtia a fost subțiată mecanic. După lipirea fragmentelor diferența de plan s-a redus cu 5 mm.

Theme: Overlay by Kaira