„La 20 km de la Ciucea, pe drumul spre Zalău, între dealuri domoale, se găsește comuna Cizer. Pe coasta de deal, ascunsă printre pomi deși și frumoși, biserica de lemn abia se zărește. Doar turnul iese din frunziș, silueta lui dominând coasta dealului. La primele impresii, biserica nu atrage atenția decât prin turnul ei înalt, de tip muntean, dar după ce te apropii de ea, în urcuș, rămâi surprins de ceea ce vezi.
Ajuns în fața ei, te întâmpină coloanele de la prispă, cele de la intrare cu podoabele lor, ușa de intrare… nici nu mai știi ce să admiri: arta meșterului, motivele bogate, armonia ansamblului, strașina bogată și ea în cioplituri decorative sau monumentalitatea prispei văzută în lungime? Ea are, de altfel, și o valoarea istorică, întrucât în bună parte este lucrul mâinilor și al priceperii lui Ursu, care nu este altul decât Horea, Craiul Munților, sau, după porecla pe care i-au dat-o străinii, „REX DACIAE”.
Din bătrâni se știe că la această biserică a lucrat Horea. Faptul se confirmă, întrucât într-o scândură din dosul bolții, sub acoperiș, sunt săpate cu litere chirilice aceste cuvinte: -lucrat Ursu-. Inscripția este clară: literele nu sunt mâncate de vreme și de ploi, săpătura destul de adâncă. În 1955, biserica nu era într-o stare prea bună, mai ales prispa, dar de atunci s-a acoperit. Nu se mai slujește în ea decât o dată, de două ori pe an. Este un monument istoric care merită să fie ocrotit, pentru arta sa populară, pentru pictura sa care datează din 1773, și pentru faptul că la lucrarea ei a luat partea Horea, eroul și martirul țăranilor din Munții Apuseni, din 1784. Prin aceasta biserică îl cunoaștem pe Horea și ca meșter iscusit în cioplitul lemnului și săpatul în lemn, realizând o lucrare de artă de o deosebită valoare.”
Prof. Popa, Atanasie – „Biserica de lemn din Cizer”,
Revista teologică Biserica Ortodoxă Română, 1963, pp. 131–139.
Biserica lui Horea din Cizer poate fi vizitată virtual folosind echipamentele de realitate virtuală în cadrul expoziției aferente proiectului „Biserica lui Horea – un patrimoniu pentru viitor. Valorificarea unui monument de arhitectură din secolul al XVIII-lea prin intermediul realității virtuale”, proiect realizat de Muzeul Etnografic al Transilvaniei, împreună cu Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca și asociația norvegiană NUDA AS, finanțat prin Granturile SEE 2014-2021, în cadrul Programului RO-CULTURA.
