Artefacte din cadrul expoziției inovative: unelte de dulgherit

În cadrul expoziției aferente proiectului „Biserica lui Horea – un patrimoniu pentru viitor. Valorificarea unui monument de arhitectură din secolul al XVIII-lea prin intermediul realității virtuale”, proiect realizat de Muzeul Etnografic al Transilvaniei, împreună cu Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca și asociația norvegiană NUDA AS, finanțat prin Granturile SEE 2014-2021, în cadrul Programului RO-CULTURA, sunt expuse o serie de unelte folosite de meșterii dulgheri.

În mediul rural, orice cap al familiei trebuia să aibă în gospodărie un minim de unelte pentru prelucrarea lemnului (secure, topor, bardă, ferăstrău de mână, sfredel etc.) și totodată să stăpânească îndemânarea de a tăia, de a reteza, de a ciopli lemnul și de a confecționa din el simple unelte, obiecte, piese de mobilier. Unii dintre sătenii care practicau această îndeletnicire într-o mai mare parte a timpului (servind astfel cerințele satului) erau numiți lemnari. Dintre aceștia unii au devenit meseriași specializați, luându-și numele de la principalele obiecte realizate: rotari, dogari, cruceri, covătari etc. În ceea ce privește execuția lemnăriei unei case, a unei biserici sau a altor elemente de construcții din lemn, aceasta era realizată de meșteri dulgheri.

Dintre zonele care au produs de-a lungul timpului numeroși meșteri pricepuți în prelucrarea lemnului, se evidențiază Sălajul. Fiind o zonă întinsă în care lemnul de lucru se găsea din belșug, au existat întotdeauna specialiști de seamă în prelucrarea acestui material, regăsindu-se astfel sate întregi specializate în confecționarea unuia sau a altuia dintre obiectele de lemn. Din rândul acestor meșteri au existat și unii care erau vestiți în construcția caselor de lemn, a bisericilor sau a altor construcții monumentale de lemn.

Printre meșterii bisericilor din Sălaj se numără și Vasile Nicola Ursu, supranumit și Horea, conducătorul răscoalei țărănești din 1784. Acesta, deși nefiind originar din zona Sălajului,  a trăit o perioadă la Ciucea și în satele din împrejurimi. El a lucrat cu ortacii lui, probabil dulgheri din partea locului, biserica de lemn din Cizer (așa cum atestă inscripția gravată cu litere chirilice într-una din grinzile peretelui de nord a naosului: „Lucrat Ursu H” ), aflată astăzi în secția în aer liber a Muzeului Etnografic al Transilvaniei.

Din inventarul vast de uneltele folosite de către meșterii dulgheri de-a lungul timpului sunt etalate în cadrul expoziției „Biserica lui Horea – un patrimoniu pentru viitor” următoarele piese:

  • Rindea (nr. inv. C.975)
  • Mezdrea (nr. inv. A2996)
  • Ciocan (nr. inv. 2075)
  • Daltă (nr. inv.2080)
  • Firez (nr. inv. A2998)
  • Butuc (nr. inv. A2998)
  • Ciocan (nr. inv. C530)
  • Horj (nr. inv. 2082)
  • Teslă (nr. inv. 2846)
  • Secure (nr. inv. 3313)
  • Scaun de mezdrit și fragmente de șindrilă (nr. inv. A3683)
Theme: Overlay by Kaira