Expoziția din cadrul proiectului „Biserica lui Horea – un patrimoniu pentru viitor. Valorificarea unui monument de arhitectură din secolul al XVIII-lea prin intermediul realității virtuale”, proiect realizat de Muzeul Etnografic al Transilvaniei, împreună cu Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca și asociația norvegiană NUDA AS, finanțat prin Granturile SEE 2014-2021, în cadrul Programului RO-CULTURA, vă prezintă un alt exemplu de profesionalism, dăruire și talent al expertului restaurator – dr. Laura Troșan, șefa laboratorului de conservare-restaurare din cadrul muzeului, care a reușit restaurarea cu succes a unui veșmânt liturgic – felon.

Felonul face parte din categoria veșmintelor liturgice, fiind o pelerină scurtă, fără mâneci, pe care preotul o îmbracă peste celelalte veșminte, când oficiază slujba. El închipuieşte hlamida roşie cu care a fost îmbrăcat Mântuitorul în curtea lui Pilat, dar mai simbolizează şi puterea lui Dumnezeu, dreptatea şi sfinţenia Lui. În ierarhia bisericească ortodoxă există trei trepte distincte având următoarele veşminte specifice: 1. Pentru treapta de diacon sunt: stiharul, mânecuţele şi orarul; 2. Pentru preot: stiharul, epitrahilul, brâul, mânecuţele şi felonul; 3. Pentru veşmintele arhiereşti: stiharul, epitrahilul, brâul, mânecuţele, epigonatul, sacosul şi omoforul. La săvârşirea actelor liturgice se mai poartă şi mantia, crucea, engolpionul, mitra, toiagul arhieresc, dicherul şi tricherul.

Felonul sau sfita – cum i se mai spune la noi, după denumirea slavonă a obiectului – are forma unei pelerine, care se îmbracă pe cap, deasupra celorlalte veșminte liturgice, fiind mult mai lungă la spate decât în față. Este confecționat frecvent din țesături scumpe, decorate cu broderii în fir de aur, de argint și de mătase, reprezentând semnul crucii, motive stilistice vegetale, chipuri de sfinți sau praznice împărătești, cum ar fi: Nașterea lui Iisus, Răstignirea, Învierea, Înălțarea, Adormirea Maicii Domnului etc. În cele din urmă cazuri, tema iconografică reprezintă, de regulă, hramul bisericii pentru care a fost confecționat felonul respectiv. Din primele veacuri ale creștinismului și până către sfârșitul evului mediu, feloanele se executau numai din materiale albe sau roșii, iar decorația lor obișnuită era doar semnul crucii. De la culoarea pe care o avea, emana și semnificația veșmântului, felonul alb simbolizând „lumina cerească”, sfințenia și bucuria „cu care se cuvine să fie împodobiți sufletește preoții când vin să slujească sfânta liturghie”; felonul roșu, dimpotrivă, este menit să aducă aminte credincioșilor de patimile Mântuitorului și în special de „hlamida roșie cu care a fost îmbrăcat în batjocură de soldați, la curtea lui Pilat”.

Felonul restaurat, pe care vi-l prezentăm, cu numărul de inventar B.9228, parte dintr-un costum bisericesc ortodox, a intrat în colecţia Muzeului Etnografic al Transilvaniei în anul 1966, şi este datat în prima jumătate a secolului al XX-lea. Felonul este confecţionat dintr-o ţesătură tip brocart de culoare vișinie, cu fire metalice aurii şi cu ornamentică vegetală. Acesta este decorat cu pasmanterie lată de 13 mm, cu fire metalice aurii de jur împrejur. Piesa este dublată cu o pânză.

Starea de conservare a piesei la intrare în laboratorul de restaurare era precară, asupra ei acţionând în timp factori de degradare fizico-mecanici şi fizico-chimici cu depuneri de praf şi murdărie, cutări, plieri, destrămări, rupturi, lipsuri, pete de ceară. Îmbătrânirea materialului textil prin pierderea higroscopicităţii, decolorarea, fragilizarea şi deformarea ţesăturii a condus şi la desprinderea, ruperea şi desfacerea firelor metalice. După studierea elaborată a obiectului şi investigaţiile făcute de restaurator, datorită degradărilor existente, metoda de restaurare aleasă a fost cea clasică. După dezasamblarea părţilor componente cu foarte mare atenţie şi desprăfuire s-a efectuat scoaterea petelor de ceară. Tratamentul umed de curăţire pentru ţesătura suport şi pasmanterie s-a efectuat în mai multe etape. Piesa din mătase a fost aşezată pe masa de lucru, iar cu ajutorul unei pensule s-a încercat întinderea, alinierea perfectă a tuturor firelor destrămate, redându-se forma şi dimensiunile iniţiale ale ţesăturii, operație realizată cu ajutorul plăcilor de sticlă. Operaţiunea de consolidare s-a efectuat cu pasul „zig-zag”, „pasul restauratorului” folosind fire compatibile. Pentru firele destrămate şi rupte s-au trasat reţele folosind fire compatibile cu ţesătura suport. După terminarea consolidării au fost asamblate părţile componente ale ţesăturii și s-a aplicat pasmanteria. Deoarece dublura originală prezenta nenumărate rupturi şi nu s-a curăţat corespunzător nici după mai multe băi de spălare, aceasta a fost înlocuită cu una nouă, realizată dintr-o țesătură de bumbac natur, nealbită. După dimensionare şi însăilare, dublura din pânză a fost cusută cu mâna.

Calitățile tehnice și plastice ale piesei restaurate presentate sunt evidențiate prin operațiunile de conservare și restaurare realizate de către dr. Laura Troșan, care a reușit să redea acestei piese valoarea intrinsecă, ce poate fi apreciată de către publicul vizitator în cadrul expoziției interactive organizate de Muzeul Etnografic al Transilvaniei din Cluj-Napoca.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

•