Artefacte restaurate în cadrul proiectului: Antimis

Textilele expuse în expoziția din cadrul proiectului „Biserica lui Horea – un patrimoniu pentru viitor. Valorificarea unui monument de arhitectură din secolul al XVIII-lea prin intermediul realității virtuale”, proiect realizat de Muzeul Etnografic al Transilvaniei, împreună cu Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca și asociația norvegiană NUDA AS, finanțat prin Granturile SEE 2014-2021, în cadrul Programului RO-CULTURA, reprezintă o parte importantă a valorilor patrimoniului cultural adăpostite de Muzeul Etnografic al Transilvaniei, constituind mărturii ale tehnicii, modei, esteticii și vieții sociale din perioada secolelor XIX – XX. Restaurarea și conservarea pieselor textile din cadrul expoziției a presupus o muncă complexă, atât în ceea ce privește alegerea materialelor utilizate (piesele fiind confecționate din materiale eterogene: fire de in, bumbac, cânepă, lână; fire metalice cu miez textil, benzi metalice, elemente de pasmanterie), cât și în ceea ce privește alegerea tehnicilor de intervenție și aplicarea lor. Restaurarea pieselor textile expuse a presupus o cercetare științifică temeinică, pluridisciplinară, dar și o execuție tehnică de mare finețe, cu respectarea normelor și principiilor restaurării, realizată, cu succes, de către dr. Laura Troșan – expert restaurator textile, șefa Laboratorului de Conservare-Restaurare al M.E.T. Împletirea artei cu delicatețea, dar și cu pasiunea pentru salvgardarea patrimoniului cultural, se reflectă în restaurarea unui antimis – obiect liturgic din pânză de in, care se așează pe altar, în biserică, datat 1822, restaurat de dr. Laura Troșan, care a reușit să-i redea frumusețea de odinioară, fără a-i diminua valoarea patrimonială.

Denumire: ANTIMIS; Datare: 1822; Dimensiuni: 43 cmx57 cm

Descrierea piesei: Tema centrală a Antimisului face parte din ciclul Patimilor Mântuitorului și înfățișează scena Punerii în mormânt a Domnului. Iosif din Arimateea şi Nicodim ţin de-a dreapta şi de-a stânga epitaful cu trupul lui Hristos. Maica Domnului este reprezentată în centru, având brațele întinse orizontal, și are de-o parte pe apostolul Ioan, iar de cealaltă parte pe Maria Magdalena și încă o femeie mironosiță, Maria (foto 1). Central, în partea de jos a compoziției, într-un cadran dreptunghiular, e cuprinsă inscripția ce menționează numele episcopului ce a emis antimisul și hramul bisericii pentru care e destinat, însă numele hramului a fost completat ulterior, inscripția devenind în timp ilizibilă (foto 4). Limba inscripției e limba română, scrisă cu caractere chirilice și cuprinde textul: “DUMNEZEIESCUL ȘI SFINȚITUL OLTAR AL DOMNULUI NOSTRU IIC. XC., SFINȚIT CU DARUL PREA SFÂNTULUI ȘI DE VIAȚĂ FĂCĂTORULUI DUH, PRIN MÂNA ȘI BLAGOSLOVENIA PREA SFINȚITULUI KIR VASILIE MOGA PREAVOSLAVNIC, EPISCOP AL MARELUI PRINȚIPAT AL ARDEALULUI, A SĂ SLUJI PRE DÂNSUL DUMNEZEIASCA LITURGHIE, ÎN HRAMUL” (foto 5). În partea de jos a compoziției, pe toată lungimea, se întinde un chenar îngust ce conține o inscripție scrisă în limba română cu caractere chirilice, ce face referire la anul în care a fost tipărit acest antimis: “CU NEVOINȚA ȘI CU TOATĂ KILTUIALA CELUI MAI SUS NUMIT. LA ANII DE LA XC. 1822” (foto 3). Pe verso, într-un mic buzunar, a fost cusută o părticică din moaștele unui sfânt mucenic, care după retragerea din uz a antimisului a fost înlăturată (foto 2). Tot pe versoul antimisului, pe marginile laturilor lungi, există o inscripție scrisă de mână, în limba română cu caractere chirilice puțin lizibilă și din păcate indescifrabilă (foto 6). Starea de conservare a antimisului este strâns legată de uzura funcțională, de îmbătrânirea fibrelor, modul de utilizare, dar și de păstrarea acestuia de-a lungul timpului. Astfel, piesa prezintă depuneri de paf, pete neuniforme, depozite de ceară, șifonări, fragilizare, pierderi de material (foto 7, 8, 9, 10). Operațiunile de restaurare efectuate au urmărit îndepărtarea murdăriei superficiale, a depozitelor de ceară, rehidratarea și redobândirea formei inițiale a piesei. Curățirea uscată s-a realizat pentru îndepărtarea impurităților superficiale și pentru a evita angrenarea și fixarea murdăriei superficiale la nivelul fibrei de in, în timpul operațiunilor efectuate ulterior. Această primă etapă s-a realizat cu ajutorul aspiratorului chirurgical cu absorbție reglabilă, operație efectuată pe ambele părți ale obiectului. Îndepărtarea cerii s-a realizat cu ajutorul spatulei electrice, la fiecare zonă de intervenție s-a utilizat folia de melinex și hârtia de filtru (foto 11, 12). Curățarea umedă (foto 13) s-a făcut într-o baie de Saponaria officinalis. Clătirea s-a făcut din mai multe ape, cu apă distilată (foto 14), iar uscarea controlată (foto 15) s-a făcut pe un pat absorbant. Redobândirea formei ințiale a piesei s-a realizat prin presarea cu ajutorul plăcilor de sticlă, pe un pat absorbant de hârtie de filtru. Operațiunea de consolidare a avut rolul de a stabiliza obiectul și de a stopa procesul evolutiv de degradarea a piesei. Materialul ales ca suport de consolidat a fost similar ca și compoziție cu cel din piesa orginală. Fixarea materialului ales pentru suport s-a făcut pe dosul piesei folosindu-se fire compatibile cu piesa originală (foto 16).

2 thoughts on “Artefacte restaurate în cadrul proiectului: Antimis

  1. Bună ziua!
    Hramul este „S(finții) Îngeri”

    Dacă îmi veți trimite imagini cu tot textul de pe verso, în detalii, cu expunere lungă, voi încerca să-l descifrez.
    În inventarul obiectului, este precizată proveniența? Antimisul face parte din inventarul bisericii din Cizer?

    cu stimă
    Alexandru

    1. Stimate dl. Baboș, mulțumim pentru interesul față de proiectul nostru și piesa restaurată în cadrul acestuia. Vă vom răspunde pe email, pentru a vă oferi toate detaliile.

Comments are closed.

Theme: Overlay by Kaira